Cântece poporale din Sebeșul inferior

Învățătorul Iosif Stoica, născut în anul 1891, la Geoagiu, a reprezentat Sebeșul de Jos, în calitate de deputat, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” ce a adoptat, la 1 Decembrie 1918, hotărârea cu privire la unirea Transilvaniei cu România.

Învățătorul Iosif Stoica a cules cântece populare din zona Sebeșului inferior, sau a Sebeșului de Jos, localitate inclusă înainte de 1918 în comitatul Sibiu. Un caiet cu versuri ale ”cântecelor poporale” culese de învățătorul Iosif Stoica se află la casa Colecțiilor, din Turda.

Reproducem, în premieră, câteva din ”cântecele poporale” culse de Iosif Stoica:

Lună nouă

Lună nouă, lună nouă

Taie pânea în două

Și ne dă și nouă

O corfă de ouă

Un cop de făină

Ș-un (punt) de slănină.

Când plouă

Treci ploaie trecătoare,

Că te-ajunge soarele

Și-ți taie picioarele

Cu un paiu,

Cu un maiu,

Cu sabia lui Mihaiu!

Calul

Merge calul ca un miel,

Trist mă duc eu după el.

Când merge calul în trap

Vesel cânt și strig clap, clap.

Iar când fuge el tot lin,

Eu de bucurie-s plin;

Îmi pare că-s rândunea

Ș-aș vrea să nu mai stea.

Uite mama

Uite mama, pe colea

Cu doi pui de rândunea,

Dă-mi-i mie, mama mea,

Că-ți voiu păzi oile

Pe coasta cu florile,

Și-ți voiu păzi vacile

Pe coasta cu fragile!

După zmeură

Mă ursule, ursoiule,

Să nu te iei după noi,

Că-ți vom da un berbecel,

Tătă ziua mânci din el.

Îți vom da și zmeură,

Ș-un cioban cu flueră!

Lupul

Lupule, lupoiule,

Ce faci, lăcomoiule?

Tu unde ajungi, sugrumi

Și oi și mielușei

Tot cari sunt mai frumușei.

Mă lupoiu rău, ca un câne,

Să nu mai vii pe la mine,

Că-ți voi da un glonț cu pușca

Steregoie de pe Rusca,

Să te umfli în Vâlcele,

Ca să nu mai furi la miele.

Notă (Iosif Stoica): Steregoie – o plantă veninoasă;

Gâscoiul

Gâscoiu lăcomoiu,

Să nu te iei după noi,

Că de te-i lua,

Ciocu-ți vom tăia,

Cu cuțit de fer,

Ca să nu mai zbieri;

Cu cuțit de plumbi

Ca să nu ne-ajungi!

Albinuța

Albinuță frumușică

De-și ești așa de mică,

Tătă ziua tu lucrezi

Și de loc nu te așezi,

Numai seara cătră cină

Te pui și tu la odichnă.

Paserea

Pasere cu peana sură

Nu-ți fă cuib la noi pe șură,

Că eu cuibu-ți voiu strica

Și te tine te-oi lua,

Și te voiu băga în chilie

Ca să-mi cânți tu numai mie!

Câinele

-Mă câne cățelule,

Tu mare mișelule,

De ce mi-ai furat cașu,

Cașu și cuțitașu?

-Cașul nu l-am furat eu,

Ci l-u furat frate-meu.

-P-amândoi vă leg c-o fune

Și apoi vă duc în lume,

Să vă vând pe un crețar

Și-l voiu băga în șerpar.

Epurașul

Epuraș ureche lungă,

Mi-ai fuart banii din pungă.

Pentru-a ta vinovăție

Stai acum prins în chilie,

Cu doi ani de închisoare

Să nu mai vedi mândrul soare.

Spune-mi mamă

Spune-mi dragă măiculiță,

Ce-ar face-o garofiță,

Dacă roua nu ar fi?

Așa-i că s-ar veșteji?

Vesela privighetoare,

Ar putea ea cânta ore,

Primăvara de n-ar fi?

Sărmănica ar muri!

Mureș, Mureș, apă lină

Mureș, Mureș, apă lină

Cin-bea din tin-se-nstrăină,

Căci eu numa te-am gustat

Și tare m-am înstrăinat,

Te-am gustat numa-odată

Lăsai mamă, lăsai tată.

Te-am gustat de două ori

Lăsai frați, lăsai surori.

Mureș, Mureș, apă lină,

Trece-mă în țară străină,

Dar ai grijă cum mă treci,

Că n-ai bani să mă plătești

Nici surori să mă jelești!

Străin

Străinu-s ca puiu de cuc,

Milă n-am, unde mă duc!

Străinu-s ca paserea,

Milă n-am nicăierea!

Că mila de la străin,

Ca umbra de mărăcin.

Când gândeșci, că te umbresci

Atunci te mărăcineșci!

Când gândeșci că calci mai bine,

Atunci calci pe mărăcine!

De-aș trăi ca bradu-n munte

De-aș trăi ca bradu-n munte,

N-aș avea supărări multe.

Dar trăiesc ca peatra-n vale

Tot cu dor și supărare!

Supărare, voie rea,

Fugi de la inima mea!

Ori te-ai pus cu aședemânt,

Vrei să mă bagi în pământ?

Ori mi te-ai pus pe odichnă,

Vrei să mă bagi în țărînă?

Bate vântul…

Bate vântul printre brazi

Îmi vine dor de la frați;

Bate vântul peste munți,

Îmi vine dor de la părinți;

Bate vântul printre flori,

Îmi vine dor de la surori!

Casa lui Todor

La fântâna din răzor

Își face casă Todor.

Coperită cu hârtie

Zugrăvită cu tămâie

Ca a lui să nu mai fie!