Ecouri, după trei ani de la prima apariție a publicației culturale a Turzii

Odată cu numărul 37, apărut miercuri, 31 martie, revista Ecouri, publicație culturală a Turzii, a bifat trei ani de la înființarea sa. De la primul număr al revistei, datat 26 martie 2018 și până la numărul 37, odată cu apariția căruia publicația culturală a Turzii a pășit în cel de-al patrulea său an de existență, paginile revistei Ecouri au găzduit creații literare, cronici dramatice, recenzii de carte, articole de istorie, locală și națională, semnate de circa 80 de colaboratori, din Turda, dar și din alte localități ale țării, precum Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Brăila, Roman, București, Beclean, Bistrița, Baia Mare, sau din străinătate (Paris și Lille – Franța, Linz – Austria, , Valdemoro – Spania, sau Roma – Italia). Câțiva dintre acești colaboratori și-au exprimat gândurile la împlinirea a trei ani de la înființarea revistei Ecouri, din Turda.   Aurel PODARU: Trei ani cu „Ecouri”

Da, ați ghicit! Este vorba de revista „Ecouri”. Revistă de cultură, care apare la Turda, mă

grăbesc să adaug cu tot respectul. De trei ani de zile. În fiecare lună, ultima zi de miercuri, dacă nu vă supărați. Fără întrerupere și fără întârziere. La minut, cum s-ar zice.

Cu Emil Hălăștuan în frunte, ca să nu uit, redactorul șef, blindat, ca să zicem așa, de un sobor de vreo nouă sau zece redactori, parcă aleși pe sprânceană, să mor eu dacă vă mint. Bașca, un mare număr de coloaboratori, din țară și străinătate, al căror număr a crescut de la o ediție la alta a publicației noastre, vă dați seama, și va continua să crească, vă asigur, în ciuda pandemiei, care nu se dă dusă, dom’le, nici în ruptul capului!

Dar las’ că nici revista nu stă cu mâinile-n sân, cum se zice.  Ea a crescut și s-a dezvoltat  de la o ediție la alta, s-a diversificat cu fiecare număr tipărit, încât acum oferă cititorului pagini de literatură de bună calitate (poezie, proză, eseu, teatru, critică literară etc.), istorie, folclor, etnologie, sociologie, filosofie etc. Într-un cuvânt: de toate pentru toți!

Cine nu-mi va da crezare, vorba cântecului, poftească la consultare. La colecție, vreau să zic. Colecția revistei „Ecouri”.

„Verticalitate prin tradiție, cultură, credință” –  este deviza și crezul celor care trudesc, cu sârg și fără de arginți, la această  revistă care, de trei ani de zile, iată, apare la Turda, adică în provincie. Dar fără ca ea să poată fi acuzată de provimcialism. Punem pariu? Pe cât?

La mulți ani, „Ecouri”!

Prof. dr. Răzvan Mihai Neagu: Revista Ecouri face cinste orașului Turda

În piesajul cultural turdean, revista Ecouri şi-a câştigat un binemeritat loc de cinste. Proiectul apariţiei acesteia este unul de succes, concretizarea fiind o gazeta enciclopedică adresată publicului larg, gustată şi apreciată de iubitorii lecturii din urbea arieşeană. Cu o apariţie lunară, în paginile sale cei interesaţi pot găsi articole bine întocmite de istorie, literatură, critică literară, spiritualitate, eseuri şi multe altele. La scurt timp de la apariţie, notorietatea acestei reviste a depăşit graniţele Turzii, ea fiind apreciată la nivel naţional şi chiar internaţional. Desigur că au început să apară şi detractorii, însă acest fapt nu face decât să sporească valoarea revistei. Revista Ecouri a umplut un gol în peisajul publicistic turdean, care era de multă vreme lipsit de o astfel de publicaţie. Fără îndoială, Ecouri are un rol educativ foarte bine conturat, dorind a-l obişnui pe cititor cu ceea ce este frumos şi bun. Ca orice revistă, care se respectă, Ecouri te face să-ţi pui întrebări, să gândeşti şi să-ţi formezi propria părere despre un anumit subiect, iar în zilele noastre, când manipularea este la cote maxime, acest fapt este de salutat şi încurajat. Remarcăm cu deosebită bucurie calitatea articolelor istorice din paginile revistei, care reuşesc să scoată în evidenţă lucruri mai puţin ştiute despre bogatul trecut al Turzii.

Cu mare bucurie, am observat că Ecouri promovează lectura, cititul prin prezentarea sau recenzarea anumitor cărţi cu o largă tematică.

Cheia succesului în viitor al acestei reviste este continuitatea. Ea trebuie susţinută, dacă se doreşte ca viaţa culturală a Turzii să aibă nobleţe, pentru că această revistă este o frumoasă carte de vizită a oraşului. La final, am dori să-i aducem laude creierului din spatele acestui proiect cultural reuşit, maestrului Emil Hălăştuan, care cu timp şi fără de timp munceşte ca Ecouri să apară lună de lună la termenul stabilit.

Eugen ALBU – Trei ani de Ecouri turdene

E o revistă ce-și menține

Imaginea perfect curată.

E-apreciată foarte bine,

Dar nu se vinde niciodată.

E o revistă meritorie

Ce are deja experiență

Iar ziariștii-s plini de glorie

Căci scriu cu multă exigență.

Dl. Emil Hălăștuan

E un redactor consacrat

Și sunt convins c-orice turdean

Citind ECOURI e-ncântat.

Afirm, ca cititor fervent

Că și-n această conjunctură

Citindu-o în mod frecvent

Poți să îți faci din ea cultură.

Nu-i o revistă de scandal

Ci de cultură mai ales

Și-ntr-un oraș patriarhal

Ca Turda, este de succes.

Voi faceți muncă voluntară

Chiar dacă de treizeci de ani

Pentru oraș natal și țară

Nu miști un deget fără bani.

Deși vedem că-n România

E tot mai mare sărăcia

(Unde mai pui și pandemia)

Citind vom fi mai informați

Și sufletește mai bogați.

Directorul casei de Cultură din Turda, prof. Ana SEVAN: Revista ,,Ecouri,, își continuă impetuos drumul spre maturitate

La trei ani de la apariția primului număr al ,,Ecourilor,, turdene, reiau câteva binomuri create pe modelul ,,întrebare-răspuns,, selectate din diverse dialoguri la care am participat de-a lungul acestor ani

– Spuneți-mi la ce e bun cuvântul scris pe hârtie într-o lume atât de computerizată?

– E bună litera tipărită pentru că menține mintea vie și o obligă la un permanent proces de căutare și descoperire.

– Care este misiunea unei reviste de cultură?

– Presa culturală poate face mult bine culturii și educației publicului, prin respectarea criteriului calității și al spiritului critic în promovarea producțiilor din toate zonele artei.

– La ce folosește o revistă locală de cultură?

– Ea este un coagulant al creațiilor culturale și artistice ale unei comunități, este fotografia peste timp a spiritului locului, având ferestre deschise pentru colaborări naționale, ea întreține un dialog fertil cu oameni de cultură de oriunde, este un spațiu al dezbaterii de idei.

– O revistă culturală are o anume durată de viață?

– Ea poate aparține unei generații, unui curent de idei, unei comunități care își respectă valorile și este deschisă spre cultura și valorile universale iar ,,Ecourile,, turdene se înscriu în această a treia categorie. Longevitatea unei publicații culturale depinde și de adeziunea publicului, de dăruirea colectivului de redacție, de fidelitatea colaboratorilor.

Prof. dr. Olga Elena MORAR: Laudatio

Revista Ecouri aflată acum la ceas aniversar, a consemnat încă de la apariția sa,

evenimentele culturale ale cetății, care este onorată să-și poată exprima admirația și prețuirea în aceste momente.

”Într-o lume a performanţelor, exhibiţiilor tehnice, succeselor şi şanselor aleatorii, care, în chip miraculos, împing omenirea pe drumurile de fier ale civilizaţiei, modelul moral – mai puţin spectaculos, în ciuda greutăţii sale de aur curat şi puteri de dăinuire – scapă adesea privirii noastre grăbite, şi însuşi omul care îl întruchipează se bucură destul de discret, cu satisfacţia datoriei împlinite faţă de semeni, faţă de ideile ce alcătuiesc codul înaltelor valori spirituale ale umanităţii.  ”(Mircea Horia Simionescu)

Studiul revistei se mulează perfect pe sufletul cititorului permițându-i o călătorie pe axa timpului provocând un deliciu literar plin de farmec. Revista este un tărâm al culturii realizat prin echilibrul dintre creație și pasiune în care emulația intelectuală se transpune în cuvânt ziditor de frumos.

Meritul colectivului de redacție este cu atât mai mare cu cât în paginile revistei se regăsesc consemnări ale evenimentelor social-culturale, creații, interviuri, eseuri, dezbateri alcătuind pagini de spiritualitate ce întregesc paleta de interes a cititorilor.

Punctul de plecare în dragostea pentru tot ceea ce înseamnă cultură și frumos își are rădăcinile în revista  Ecouri, o publicație complexă și completă.

Acum la ceas aniversar îi dorim să continue misiunea ei apologetică, spirituală și autentic culturală  în pofida tuturor greutăților care s-ar putea ivi. Vivat, crescat, floreat!

Adrian Ţion: Martie aniversar

Publicaţiile dintr-un municipiu din inima Ardealului precum Turda, multe la număr sau puţine, pe suport electronic sau pe hârtie, cotidiene, hebdomadare sau lunare, dau măsura importanţei culturale a localităţii aşezate pe malurile Arieşului din vremuri imemoriale. În acest peisaj publicistic viu conturat, alături de Ziarul 21, Turda News, Turda Info şi altele, în martie 2018 a apărut, sub egida Primăriei şi a Consiliului local, revista Ecouri, care şi-a aşezat pe frontispiciu deviza Verticalitate prin tradiţie, cultură şi credinţă. Programul revistei, orientat spre oglindirea faptului cultural autentic şi susţinut cu perseverenţă ardelenească de Emil Hălăştuan, redactorul şef, a preluat, în mare parte, rolul de mediator cultural, întreţinut cândva de revista Tour d’Art, apărută trimestrial, timp de un an, sub coordonarea scriitoarei Gabriela Leoveanu. Era nevoie de o continuitate în această direcţie şi primarul Turzii, domnul Cristian Matei, a găsit soluţia. În trei ani de la apariţie, Ecouri şi-a stabilit un loc binemeritat între publicaţiile culturale de profil din judeţ şi din zonă. Revista aniversată coalizează azi energiile şi talentul jurnaliştilor şi colaboratorilor pentru informarea şi întreţinerea unui climat de colocvialitate în rândul cetăţenilor doritori „să consume” cultură. Revista înregistrează ecouri competente la evenimentele artistice care au loc în oraş, articole istorice, eseuri şi comentarii, de la spectacole de teatru sau concerte la vernisaje, expoziţii şi lansări de carte. Sper ca ecouri de acest fel să  putem recepta încă peste mulţi ani de azi înainte parcurgând paginile revistei turdene Ecouri.

Ioan BEMBEA: Revista Ecouri și reverberațiile sale

După mulți ani în practicarea jurnalismului, ziaristul Emil Hălăștuan și-a pus în gând să scoată

la Turda o revistă de cultură. A găsit înțelegere la autoritățile locale și, prin Casa de cultură, de trei ani apare lunar cu regularitate revista „Ecouri”.

Marea majoritate a colaboratorilor sunt turdeni, mulțumiți și bucuroși că au posibilitatea de a-și face cunoscute publicului creațiile în cele mai diferite domenii; proză, poezie, critică literară, pictură, grafică, scrieri cu conținut istoric, cronici teatrale, informații culturale. Aproape în fiecare număr apar interesante texte sub semnătura scriitorului Mircea Ioan Casimcea, a prof. dr. Răzvan-Mihai Neagu, a ddr. Horațiu Groza, a prof. dr. Olga Morar, Petru Suciu, prof. Maria-Rodica Bocoș, dar înaintea tuturor se găsesc contribuțiile redactorului șef Emil Hălăștuan.

Nu puțini sunt colaboratorii străini, adică din afara orașului, prin care revista este cunoscută pe o arie geografică mult mai largă.  Pe Adrian Țion, critic literar la „Tribuna” din Cluj-Napoca, dar prin obârșie și prin permanentele sale cronici teatrale despre spectacolele Teatrului Național „Aureliu Manea” îl revendicăm și îl considerăm, din dragoste, ori vrea ori nu, valoros colaborator local.

Scriitorii Aurel Podaru, din Beclean, originar din Tritenii lui Pavel Dan și Icu Crăciun din Maieru sunt printre primii colaboratori ai revistei și nu numai colaboratori ci și mesageri ai „Ecourilor” reușind să o facă cunoscută cititorilor din județul Bistrița-Năsăud prin prezentarea revistei turdene în cotidianul Răsunetul și în revistele „Răsunetul cultural” și „Paveldaniștii”. Despre Ecouri s-a scris și în Tribuna din Cluj-Napoca iar prin internet revista turdeană este cunoscută și citită de mulți români stabiliți la Paris, Roma, în Austria și în alte țări. Și din București avem colaboratori de mare prestigiu.

Revista „Ecouri”, prin reverberațiile sale tot mai extinse,  s-a impus încă de la primele numere și a cunoscut o constantă creștere calitativă. Acum la trei ani de la apariție s-ar putea spune multe alte lucruri frumoase despre această publicație culturală dar apreciem că este momentul prielnic și o datorie, că așa se cuvine, să amintim că revista se distribuie gratuit fiind finanțată de Consiliul local și sprijinită de primarul Turzii, Cristian Matei. Și Comisia de cultură al cărei președinte este dr. Mara Sur este implicată și a aprobat acest act de cultură ce face cinste orașului. Tuturor recunoscătoare Mulțumiri (cu majusculă!).

Mircea Ioan CASIMCEA – La aniversare

De 36 de luni, mai exact de trei ani un loc binemeritat îl deține în viața culturală turdeană revista format ziar- Ecouri. Această publicație a devenit una dintre principalele modalități de comunicare a noutăților din zona cultural-artistică, a lucrărilor de beletristică, istorie, artă plastică, reportaje, interviuri, lucrări create de turdeni și invitați din alte localități și județe, unii dintre creatori fiind membri ai Uniunii Scriitorilor, Uniunii Ziariștilor, Uniunii Artiștilor Plastici.

Numele publicației emană cu dărnicie ecouri culturale și literar-artistice, istorice, sociologice, totodată captează din aceleași izvoare, în condițiile oferite de Provincia creativă. Ecouri se situează atfel în continuarea revistelor cultural – literare editate la Turda de-a lungul timpului: Fire de tort (1925), Abecedar (1933-1934), Pagini literare (1934-1943) Ogorul școalei (1934-1945), Tour d’Art (2007-2008), fără să mai amintesc publicațiile școlare.

Se cuvine să precizez că această revistă este citită nu doar la Turda, multe exemplare din fiecare număr ajungând – prin strădania unor membri ai colegiului de redacție – la biblioteci județene, municipale, comunale, la persoane fizice din Cluj-Napoca, Dej, Câmpia Turzii, Luduș, Târgu-Mureș, Baia Mare, Bistrița, Beclean, Roman, Constanța, Tulcea, Brăila, Brașov, cât și în comunele Mihai Viteazul, Casimcea, Maieru, Poșaga și chiar peste hotare. Îmbucurătoare este această constatare, cum la fel de elocventă devine mărirea numărului de colaboratori și a calității textelor tipărite în paginile revistei. Istoricul literar D. Murărașu numea Pagini literare „buna revistă de la Turda”. Păstrând proporțiile, afirm cu certitudine că astăzi publicația Ecouri este „buna revistă de la Turda”.

Distribuită gratuit, publicația este editată sub egida Consiliului Local, Primăriei și Casei de Cultură din Turda, la inițiativa și continua susținere a domnului primar, ing. Cristian Matei.

Doresc revistei Ecouri cât mai multe ecouri valoroase în mintea și sufletul cititorilor, multe aniversări fructuoase. La mulți ani, bună revistă de la Turda!

Icu CRĂCIUN: Trei ani de la apariția revistei Ecouri

Astăzi, puține localități din România au publicații lunare. Iată că Turda are de trei ani o revistă

(editată de Societatea VVSM Media, sub egida Consiliului local, a Primăriei și a Casei de Cultură), care și-a câștigat un prestigiu demn de toată lauda; asta se datorează, în primul rând, condeierilor de valoare care au înnobilat-o prin articolele de înaltă ținută intelectuală tipărite aici. Nu îi enumăr, fiindcă s-ar putea să uit pe careva, am aflat doar că sunt peste 75 (până acum), dar, dacă veți răsfoi cele 37 de numere, a câte 16 pagini fiecare, cu siguranță vă veți convinge.

Se cuvine, totuși, să amintim corpul redacțional format din: Emil Hălăstuan (redactor-șef), prof. dr. Olga Morar, Mircea Ioan Casimcea și prof. Iona Bembea (redactorii care se ocupă de literatură), Constanța Abălașei-Donosă (arte vizuale), Horațiu Groza și prof. dr. Răzvan-Mihai Neagu (istorie), Petre Suciu (colecții și colecționari), preotul Grigore Marchiș (religii și tradiții), Marius Romilă (fotografie), Ciprian Șipoș (grafică); nu lipsesc corespondenții: Emilia Chebac (București), col. (rez.) Liviu Pârjol (Baia Mare) și Emese Ladanyi (Paris). De distribuție și transport se ocupă Liviu Rațiu. Cu toții au un singur criteriu în selectarea materialelor tipărite: VALOAREA. Vă felicit pe toți din toată inima și în mod special pe dl. primar Cristian Matei, care, văd, știe ce înseamnă iubirea de carte, de cultură. Fac o reverență și domnilor consilieri și profesoarei Ana Sevan, directorul  Casei de Cultură. Să tipărești lunar 1000 de exemplare și să le distribui gratuit înseamnă că merită să trăiești în această țară și, mai cu seamă, în Turda. Aici, cultura și civilizația este la ea acasă. La mulți ani!

Pr. dr. Maxim (Iuliu-Marius) MORARIU: Ecouri cu răsunet! (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca; Universitatea Pontificală Angelicum din Roma; Universitatea din Pretoria, Africa de Sud)

Sub coordonarea atentă a domnului Emil Hălăștuan, revista Ecouri înscrie deja, de trei ani, pagini de neșters în istoria culturii turdene și a celei românești contemporane. Diversitatea tematică, dublată de consistența conținutului, par a fi secretele acestei minunate antreprize editoriale. În plus, ținuta grafică de invidiat transformă revista într-un material extrem de atractiv, ce se remarcă prin multe calități și este așteptat cu nerăbdare de către cititorii locali și cei din afară, constituind nu doar prilejul unei frumoase zăbave în lumea cărților, ci și o sursă de documentare utilă.

În contextul în care cultura românească se laudă adesea cu realizările trecutului (har Domnului, Turda are și ea cu ce se lăuda), e meritul distinsului redactor-șef că a reușit să asume acest trecut într-un mod responsabil și să restabilească un frumos raport de continuitate cu acesta. Prin Ecouri,cultura turdeană nu trăiește doar din amintiri, ci își asumă, pas cu pas, un traseu, nu lipsit de sinuozități, dar marcat de o frumoasă ascendență, înspre elita publicistică. Reverberații venite din partea unor instituții și asociații din țară și străinătate, premii și colaborări, parcă număr de număr tot mai extinse, vin să aducă o frumoasă mărturie cu privire la Ecourile cu răsunet puternic emise de la Turda, înspre întreaga suflare a culturii române din țară și din diaspora.

Ca prieten și colaborator (e drept, din rândul tinerimii și mai recent), mă alătur și eu cu bucurie celor care doresc prestigiosului periodic ani mulți, rodnici și cu ecouri cât mai frumoase în peisajul cultural din țară și de peste hotare! Vivat, crescat, floreat!

Col. (r) Liviu Pârjol : “Ecouri” la ceas aniversar

Revista  “Ecouri” a ajuns la un nou ceas aniversar. A împlinit trei ani de la apariție. O vârstă

fragedă, în condiții normale, dar ce mai este firesc acum ? Omenirea se luptă, de mai bine de un an, cu un dușman perfid și nevăzut, pandemia de Covid-19. Suntem obligați să purtăm mască, suntem restricționați atât în deplasarea liberă, cât mai ales în socializare, omul fiind prin definiție o ființă gregară, socială și sociabilă, iar consecințele sunt catastrofale, din toate punctele de vedere.

Scriam, anul trecut, la aniversarea a doi ani, că m-a cucerit motto-ul revistei Ecouri: ”Verticalitate prin tradiție, cultură și credință”. Se pare că în Europa și America de Nord aceste valori trebuiesc eradicate cât mai rapid, deoarece “atentează” și sunt un mare impediment pentru noile “valori si libertăți” progresiste, care transformă anormalul în normal. Citeam zilele trecute, un articol foarte interesant, care punea in evidență boom-ul economic al țărilor super-dezvoltate asiatice, China, Japonia, Singapore, etc. unde singurele valori cultivate sunt cele tradiționale, alături de școală, pe care se pune un accent deosebit. Mai mult de  atât, în China, în cele trei zile cât durează examenele de bacalaureat, se-ntrerup toate activitățile, pentru ca elevii să nu fie deranjați de nici un zgomot care le-ar putea afecta acest foarte important pas în evoluția și dezvoltarea lor intelectuală și profesională. Rezultatele sunt vizibile. În curând, polul inteligenței și dezvoltării se va muta acolo, europenii și americanii fiind preocupați de eliminarea din vocabulare a unor cuvinte precum mamă și tată, de “dreptul copiilor” de a-și schimba sexul fără acordul părinților și de alte asemenea absurdități.

Cu atât mai mult este demn de apreciat, de respectat și de felicitat redactorul-șef al acestei frumoase, interesante și utile reviste, prietenul și colegul meu de școală generală, Emil Hălăștuan, care se luptă neîncetat ca Ecourile să nu ajungă, ca multe alte ziare sau reviste, din nefericire, la pieire, mai ales că verticalitatea s-a transformat in servilism, iar de tradiție, cultură și credință, conform noilor orientări și dispoziții, venite de la cel mai înalt for european, se pare că nu mai avem nevoie. Sper din tot sufletul, ca noi, românii, să nu cădem și în această capcană.

Chiar dacă ultimul an a fost infernal, din toate punctele de vedere, Ecouri a luptat și, mai mult de atât, a continuat să-și facă auzit ecoul în țară, dar și dincolo de hotarele sale.

Felicitări tuturor celor care au contribuit la “ecourile” revistei, mult  succes și verticalitate, iar tradiția, cultura și credința să rămână și-n continuare elementele principale și determinante ale evoluției noastre!!

Mă înclin, cu respect, în fața tuturor făuritorilor de ecouri ale acestei frumoase creații și realizări turdene, cu care ne mândrim.